Nenumărate obiceiuri și credințe erau legate de începutul noii vieți, de naștere și de nou-născut.

Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, majoritatea nașterilor aveau loc în casa mamei. Nasterea, era supravegheata de către moașă. Mama rămânea la pat timp de 6 săptămâni după naștere. În acest timp, femeile cumetre, rudele, vecinii, cunoștințele se îngrijeau de mâncare gătită. Mama lăuză primea la prânz supă de pui, tocană de pui, pui prăjit sau pui pane cu cartofi, cu orez, cu sos, la gustare lapte de pasăre, orez cu lapte și prăjituri. Acest obicei era numit, tava cumetrei.

Bebelușul se odihnea într-un leagăn, înfășurat într-o pernă. Sub fașă erau așezate ouă, pentru a fii sănătos, rotund ca un ou.  Sub capul mamei, la picioare și în leaganul copilului erau așezate un cuțit, furculiță, o coroniță de usturoi, pe braț se lega a panglică roșie împotriva farmecelor. Pentru a proteja copilașul de vrâji, se folosea cimbru, pantalonii tatălui, șnur de la izmene și haine întoarse pe dos. În casă, în fiecare noapte ardea o lumânare sau o lampă, pentru a ține departe duhurile rele.  Statul în picioare sau umblatul copiilor mici, se întâmpla cu ajutorul unui țarc mic pe rotile sau ținut de mânuțe.